Restaurant Riviera

Dupa o plimbare in parc, cu nepotelul, ne-am refugiat pentru odihna la restaurantul Riviera.

http://www.restaurantriviera.ro/ 

Frumos amplasat pe malul lacului Parcului National, restaurantul promitea de la distanta o sedere placuta.

Eu, fiind insarcinata, recunosc ca nu am fost atrasa de nimic din meniul aparent variat, dar de fapt saracacios. Insotitorii mei au ales pizza in lipsa unei alternative mai bune.

Referitor la ospatari nu am nimic major de obiectat, dar acea pizza... off... asta este o problema cu care ne confruntam in tot Bucurestiul. In 99% din cazuri bucatarii parca pregatesc o tocanita pe paine in loc de pizza. 

Oare cand or sa invete? Fac pariu ca daca un italian comanda pizza in Bucuresti se prapadeste de ras cand vede ce i se aduce :)

Alte obiectii...

City Grill Primaverii

City Grill, servicii de calitate si mancare buna. 

In aceasta perioada coplesita de canicula nu mai are nimeni chef de gatit acasa, nici eu, evident. Unde sa mergem pentru cina? Sa nu fie nici departe si sa fim siguri ca mancarea nu a fost alterata de caldura? City Grill Primaverii a fost solutia optima. 

Recunosc ca nu le-am mai trecut de ceva timp pragul, poate pentru ca sunt atat de aproape de mine, nu stiu sigur de ce, dar va marturisesc ca m-au surprins. Unora le place sa evolueze, si acesta este si cazul City Grill. In timp ce alte restaurante parca o iau la vale dupa un timp, incercand sa faca rabat de la calitatea produselor si desigur de la serviciile de servire (uneori am impresia ca ospatarii din ziua de azi nu mai au la activ nici banala scolarizare de profil), altele te impresioneaza placut prin straduinta de a face clientul fericit.

Am fost condusi la masa, unde imediat a venit ospatarita, a lasat meniurile, iar cand a revenit pentru comanda a avut grija sa specifice exact cate minute dureaza fiecare fel si cum e mai bine sa le combinam ca sa nu stea unu sa se uite la celalalt cum mananca. Treaba asta cu minutele m-a impresionat si desi eram reticenta si nu credeam ca pe masa vor aparea farfuriile exact cum ne-a spus ea, ei bine m-am inselat. Punctualitate maxima!

Restaurant Casa Rustic Bucuresti

Nu stiu cum se intampla, dar am numai ghinioane in ultimul timp in ceea ce priveste restaurantele. Sambata trecuta am raspuns invitatiei unui prieten care si-a serbat ziua de nastere la restaurantul  Casa Rustic, localizat pe strada Valea Oltului, in Sectorul 6.

http://www.casarustic.ro/

Nu am inteles de ce a ales tocmai aceasta locatie atat de indepartata, capatul lumii pentru mine de altfel, dar si pentru el... off suntem niste fitosi, noi astia din centru :))

Inca putin si ieseam din oras daca mai continuam drumul. 

Prima impresie: locatie inghesuita, fara locuri de parcare, iar vecinul Lidl, nu a binevoit sa ne lase sa parcam in curtea lui...

In interior nu am avut ocazia sa vad cum este deoarece acolo era organizata o nunta. In schimb, terasa era plina de clienti. Recunosc ca nu arata deloc rau, doar muzica ne-a chinuit toata seara, pe toti. Din pacate pentru Casa Rustic, din cele 15 persoane aflate la masa noastra, doar 3-4 erau fani muzica traditional romaneasca.

Fiind o seara de sambata, era destul de aglomerat, iar cei patru sau cinci ospatari nu pareau sa faca fata, nu am inteles de ce, poate totusi bucatarul era cel care nu facea fata comenzilor. Oare tot el se ocupa si de nunta din interior? Pentru ca nu imi explic de ce a durat mai bine de o ora sa aduca o amarata de ciorba. Toate bune si frumoase, a venit mancarea, poporu era incantat doar ca eu in timpul felului doi, muschi de porc+cartofi la cuptor am simtit in burta ceva ce nu as fi vrut. A fost prima oara in viata cand mi s-a facut rau la un restaurant si am fugit in cautarea toaletei, care surpriza era unisex si deloc curata, o nuuuu. Nu mi-a mai trebuit apoi nici mancare, nici desert, nimic, vroiam sa plec cat mai repede, parca si muzica tatarata-tam era din ce in ce mai enervanta.

Restaurant Cernica

Ziua de duminica, 27 iulie, incepuse promitator: soare, vizita la manastirea din Cernica din judetul Ilfov, plimbare prin padure, veselie si voie buna. Totul s-a incheiat in momentul in care "fomitza" a venit sa isi reclame drepturile.

Am poposit la complexul Phoenix Cernica (http://www.phoenixcernica.ro/).

Ca prin minune, exact cand am ajuns pe terasa, soarele a disparut printre nori si un vant puternic a inceput sa bata. Am crezut ca avem noroc, daca se poate spune asa, pentru ca toate mesele de pe terasa/ponton erau ocupate si am decis sa intram in restaurant. Eram siguri ca va incepe ploaia si ca toata lumea va fugi inauntru asa ca nu avea rost sa asteptam eliberarea unei mese afara.

In restaurant, sau sala de bal sa-i spun? Incapere spatioasa, cu ferestre mari, numai buna pentru o receptie/botez/nunta, sala restaurantului nu parea deloc pregatita pentru primirea clientilor. Cateva mese mari, pentru 10 persoane, stateau imprastiate prin salon. Doua dintre ele erau deja ocupate, asa ca am ales una langa fereastra pentru a ne putea bucura de priveliste. Afara, vantul parea fara mila, umbrelele se inchideau si cativa clienti fugeau sa se adaposteasca alaturi de noi, altii mai curajosi isi continuau sederea pe malul lacului.

Timp de 10 minute am asteptat sa vedem un ospatar intrand in acel salon, dar surpriza, nu venea nimeni. Cei de la mesele alaturate venisera cu paharele si farfuriile de afara si nu pareau sa fie doritori de altceva, pentru moment. Dupa alte 5 minute observ ca ospatarii nu treceau prin salonul unde ne aflam cu comenzile pentru cei de afara, exista pentru asta o alta usa, vecina cu cea prin care am intrat noi. Cu toate astea, in incinta exista un bar functional, cu barman cu tot. Am sperat ca cineva ne va observa totusi. Alte 5 minute au trecut si treaba era deja dubioasa. Ne uitam unul la altul, eu si sotul meu, si hotaram sa mai asteptam putin, un ospatar tot trebuia sa intre, doar erau deja 4 mese ocupate inauntru.

Dupa jumatate de ora de asteptat, ne-am ridicat si am plecat. A fost prima experienta de acest gen: sa stai sa astepti intr-un restaurant si sa nu vina nimeni sa ia o comanda.  Urat!

Cu siguranta a doua oara nu mai vin la ei. Pacat de locatia frumoasa :(

Dar ce facem? A mai trecut o jumatate de ora si foamea e mai mare. Pornim mai departe si dupa cativa pasi alte doua restaurante ne apar in cale. Primul se pregatea de un eveniment asa ca am poposit la Restaurant Cernica (http://restaurant-cernica.ro/).

Suntem intampinati de catre o domnisoara mult prea machiata, care ne pofteste la o masa pe terasa amenajata. Vantul se mai potolise asa ca am sperat ca nu va ploua si am luat loc. Nici bine nu ne-am asezat ca ospatarita s-a si prezentat pentru a aduce meniurile. Am facut comanda, ni s-au adus doua limonade si am ramas in asteptarea mancarii: schnitzel cu ciuperci pentru el si pastrav pentru mine. 

Din pacate dupa un sfert de ora a inceput totusi ploaia si am fugit cu totii in restaurant, unde surpriza: mesele erau asezate ca pentru o petrecere. Se pregatea oare un botez? O aniversare? Aproape jumatate din capacitatea incaperii a fost rapid ocupata de catre clienti, iar ospatarii au inceput sa culeaga de pe mese aranjamentele florale, tacamurile si chiar cateva fete de masa.

Am ales o masa, am vrut sa ma asez, dar vaai scaunul (era imbracat intr-un cearsaf cum se obisnuite prin tara asta, nu ca ar fi frumos, ci ca sa ascunda starea deplorabila a scaunelor) era rupt si aproape ca m-am rasturnat. Cu putin noroc am evitat un incident neplacut ;)

A urmat apoi asteptarea, lunga, dureroasa, infometata...

Toti cei din sala se intrebau pe unde umbla ospatarii. Ce-i drept erau doi prin zona, dar se ocupau cu rearanjarea meselor pentru petrecerea ce urma sa inceapa. Sotul se decide sa plece in cautarea toaletei. Indrazneste sa intrebe ospatarul, care nici macar nu s-a intors cand i-a fost adresata intrebarea. Ridica o mana catre directia toaletei si isi continua tacticos aranjarea servetelelor.

Asteptarea s-a incheiat dupa mai bine de o ora de la sosirea noastra. Ce am primit? Din pacate sau din fericire eu nu pot vorbi urat...
Schnitzel-ul era rece si, va spun sincer, ca parea gata scos dintr-o caserola de supermarket, nicidecum preparat pe loc, iar ciupercile arse in mare parte.
Pestele, la prima vedere parea in regula, dar nu, un fir de par a facut sa imi strice si mai mult ziua...bleahh...scarbos... :(((
Ce era de facut? Preparatele erau ingrozitoare, unde este ospatarita noastra? Ascunsa printr-un colt probabil pentru ca timp de alta jumatate de ora nu i-am mai vazut fata. In acest interval am rugat alt ospatar care nu se ocupa de "zona" noastra sa o cheme. Din pacate, sotul meu nu a mai rezistat si  a mancat oribilitatea din farfuria lui, spunand ca macar la el e doar rece.

Apare domnisoara, ii spun problema, ia farfuria si da sa fuga. Am apucat doar sa-i spun ca nu vreau alta portie. Am ramas asa, uitandu-ma dupa ea cum dispare. Nu si-a cerut scuze pentru incident, pur si simplu a luat farfuria